Primul blog : Primul blog

Dimensiunile iubirii umane

2010-03-12T15:23:13Z

Iubirea poate avea trei dimensiuni.

Una dintre ele este dependenta; este un lucru care se `nt`mpla majoritatii oamenilor. Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare `l reduce pe celalalt la un bun de consum. ~n lume, asa sta situatia `n nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.

A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente.

Asta se `nt`mpla rareori, si `n cazul asta exista nefericire, pentru ca exista `n permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, `ntruc`t ambele persoane s`nt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta. Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, g`nditorii, savantii, care traiesc `ntr-un fel de independenta, cel putin `n mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. ~si lasa reciproc spatiu, nu se baga unul `n sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se tem sa patrunda mai ad`nc unul `n sufletul celuilalt pentru ca s`nt mai atasati de libertatea lor dec`t de iubire, si nu vor sa si-o compromita.

A treia posibilitate este interdependenta.

Asta se `nt`mpla foarte rar, dar atunci c`nd se `nt`mpla, pam`ntul devine un paradis. Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane s`nt `ntr-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un un suflet in doua corpuri.

Celelalte doua posibilitati nu s`nt `n realitate iubire, s`nt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.

Osho via Joy

A TE TREZI LA SCOPUL VIETII TALE

2010-03-10T14:51:44Z

Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle (Un Nou Pamant) se inspira dintr-un pasaj biblic ce promite un Nou Rai si un Nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr-un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba ne deschidem catre ele decat le studiem. Autorul spune ca Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor.

Intrebare: In viziunea dumneavoastra despre un Nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti actiune treaza. Ce vreti sa spuneti cu asta?Raspuns: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent

este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai. In actiunea treaza exista o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, a face nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru ca sa vina in aceasta lume constiinta. A te alinia pe tine insuti cu Acum inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci.Asa cum am explicat in Un Nou Pamant, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei). Daca in ceea ce faceti nu exista niciuna dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini ego-ul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent. Ceea ce numesc â€œUn Nou Pamant - formele exterioare create prin actiunea treaza - se ridica pe masura ce mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac.I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare?R: DA. Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei. Evolutie sau moarte - acum asta este singura noastra alegere.Luand in considerare doar lumea occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc.

Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un Nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara. Daca se petrece suficient de rapid? Acum, eu sper in viitorul omenirii mult mai mult decat atunci cand am scris Puterea prezentului. De fapt, de aceea am scris cartea: nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator.I: Spuneti, in noua carte, ca, pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru?R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti (de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre), exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci

si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti. Suntem

constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta. Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta de separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma sau sa-i rezistam, intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar, cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este ego-ul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa. I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate.R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor, si nici trecut. Exista doar prezentul, si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc vid si Iisus numeste plenitudinea vietii. E acelasi lucru, mai degraba non-lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, iar asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile ego-ului. Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare a atentiei noastre.

Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la

aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului - o schimbare de la constienta orizontala catre cea verticala - este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent. I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent?R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din

jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini - doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta. O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent, nu asupra grijilor trecute sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul atmen inseamna a respira si deriva din atman, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda sau Sinele nostru universal. I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire?R: Gandirea sau, mai precis, identificarea cu gandirea naste si mentine

ego-ul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara controlului. Ego-ul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale ego-ului. Cand ego-ul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe diferitul celorlalti. Din acest motiv, a lasa ego-ul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar ego-ul nu vede lucrurile in acest mod.Filmul O minte minunata - A Beautiful Mind exprima clar cum mintea ne poate amagi daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata a unui om care e un geniu, dar care este nebun - in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care ego-ul ne tine prinsi. I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu-l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire? R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Iisus spunea in Predica de pe Munte: Nu luati gandul drept viata voastra. Din aceasta stare de Fiintare se naste o mare creativitate. Indemnul Schimba-ti gandirea! poate fi inteles cu adevarat ca spunandu-ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto(ego)servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta. I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal, cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta?R: Corpul-durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semiautonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp-durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra.Corpul-durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane. Un alt mod de a descrie corpul-durere este acesta: dependenta de nefericire. I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul-durere?R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu-l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul-durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea - Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel, dezidentificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de Acum este modul de a opri ciclul de recreare constanta a experientelor dureroase. I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dezidentificare. Cum functioneaza acesta?R: Frica se naste prin identificarea cu forma: o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din neconstientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, neconstientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata. Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu filmele mentale

care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si autodistructiva, incepeti sa va dezidentificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica ego-ului.Fiecare corp-durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala.Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul-durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpul-durere, nu va luptati cu el sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul-durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare. I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a ego-ului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lucruri pe care le dorim nu ar putea fi considerate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna?R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine sau

cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a ego-ului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii, care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina. I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un Nou Pamant. Cum arata acesta?R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile Noului Pamant, dar, orice este, ar fi o manifestare exterioara a Noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile ego-ului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi Noul Pamant. De exemplu, se spune ca lupul va salaslui cu mielul. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui Nou Rai si a unui Nou Pamant, prezisa atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta. Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste, in fiecare dintre noi, un Nou Rai si un Nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i ego-ului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.

Marii Maestrii spun:

2010-02-26T16:07:34Z

Nasterea este numai o oportunitate. Fie poti invata sa traiesti o viata frumoasa, fie te tirasti catre cimitir. Depinde de tine. Exista persoane pentru care viata este doar inertie, in timp ce pentru altele pina si moartea este un dans. Vreau sa spun ca daca iti transformi viata intr-o arta, moartea ta va fi o capodopera - cea mai inalta culme, cu o frumusete intrinseca.

Fara cuvinte...

2010-02-19T11:24:51Z

http://www.dailymotion.com/video/x99ng8_definition-du-mot-empathie_animals

Jiddu Krishnamurti

2010-02-14T15:32:21Z

Prietene nu incerca sa afli cine sunt; nu vei sti niciodata. Eu nu vreau sa acceptati nimic din ce spun, eu nu vreau nimic de la nici unul dintre voi. Nu imi doresc popularitatea, nu vreau sa fiu flatat sau sa ma urmati. Fiindca sunt asa de indragostit de viata, nu imi doresc nimic. Aceste intrebari nu au importanta, ceea ce are importanta este faptul ca va supuneti si permiteti ca judecata voastra sa fie pervertita de autoritati. Judecata voastra, mintea, afectiunea si viata va sunt murdarite de lucruri care nu au valoare si aici se gaseste tristetea.

Trebuie sa intelegi semnificatia intregii vieti, nu doar o mica parte din ea. Din acest motiv este necesar sa citesti, din acest motiv trebuie sa te uiti la cer, din acest motiv trebuie sa canti si sa dansezi, sa scrii poeme, sa suferi si sa intelegi, toate acestea la un loc inseamna viata.

In momentul in care vei avea in inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste si vei simti adancimea, incantarea si extazul ei, vei descoperi ca lumea s-a transformat pentru tine.

Ideile nu transforma oamenii. Ceea ce aduce transformare este tocmai libertatea fata de idei.

Pamantul este plin de sunete si noi cautam linistea.

Experienta unui fapt fara a gandi sau a simti ceva despre acel fapt este adevarata profunzime a lucrurilor.

Fara a te elibera de trecut nu va fi posibila nici o libertate pentru ca mintea nu va fi deloc proaspata, inocenta si noua.

Daca intelegi intradevar problema, raspunsul va iesi la iveala fiindca raspunsul nu este separat de problema.

Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare si mai greu de dobandit; pentru a fi simplu, trebuie sa fi trecut prin mari experiente.

Cand spiritul e pe deplin treaz, atent la ceea ce se �nt�mpla �n imediat,c�nd nu este distrat, �nspaim�ntat, gata sa respinga mereu c�te ceva din ceea ce aude, atunci constructia imaginilor devine imposibila si sf�rsesc instantaneu atunci c�nd nu exista nici o preferinta pentru nici una din ele. C�nd n-avem nici o preferinta, nu mai avem nici o prejudecata. Suntem atunci �n stare sa privim si, prin aceasta pura privire a lucrurilor, ajungem nu numai la �ntelegerea procesului de formare a imaginilor, ci chiar la brusca lui istovire si ispravire. Incercati sa verificati lucrul acesta �ntr-o zi; veti vedea ca am dreptate! (sursa - http://raduungureanu.blogspot.com)

Privire in viitor

2010-02-11T17:18:37Z

S-a dovedit c� este de ajuns ca omul s�-�i schimbe concep�ia despre lume, s� simt� cât de real este sentimentul de iubire fa�� de Dumnezeu �i cât de iluzorii �i neesen�iale sunt toate celelalte �i, îndat� încep s� se schimbe nu numai caracterul, s�n�tatea �i soarta lui, ci �i oamenii din preajm� �i, în general, lumea din jurul acestui om. Mie nici prin gând nu-mi putea trece c� în felul acesta poate fi salvat nu numai un singur om, ci un grup de oameni �i chiar un ora�, un popor sau o �ar� întreag�. Dar, cu cât înaintam mai mult, cu atât mai limpede îmi d�deam seama cât de important� este, pentru îns�n�to�irea �i salvarea atât a unui singur om, cât �i a unor mari grupuri de oameni, o concep�ie corect� despre lume �i efortul de autoperfec�ionare. Filozofia indian� spune c� timpul se afl� la baza lumii înconjur�toare, timpul na�te totul. Timpul se împarte în trecut, prezent �i viitor. Trecutul este material. Viitorul este spiritual. Ceea ce numim materie este una dintre formele timpului. Aceast� form� se nume�te „trecut". Ceea ce numim „spirit", „biocâmp", „spa�iu" este de asemenea o form� a timpului, care se nume�te „viitor". Viitorul este spiritual. Trecutul este material. Prezentul este �i material �i spiritual. Iubirea d� na�tere spiritului. Spiritul d� na�tere materiei. Materia tinde s� se contopeasc� cu spiritul �i s� se întoarc� la iubire �i la Dumnezeu. De la ce începe via�a? De la ceea ce numim „homeostaz�". Regimurile spa�ial, material �i energetic se modific�, în interiorul celulei îns� schimb�rile decurg potrivit unei scheme complet diferite. Interac�iunea materiei, spa�iului �i energiei în celul� se deosebe�te de procesele analogice din exterior. Adic� procesele temporale din celul� se deosebesc de procesele temporale din mediul înconjur�tor. Pentru ca celula s� supravie�uiasc� în mediul înconjur�tor, ea trebuie s� controleze starea materiei, spa�iului �i energiei în jurul s�u! S� ne întoarcem din nou la seria ini�ial�. Iubirea d� na�tere structurilor informa�ionale ale biocâmpului, adic� spa�iale. Informa�ia, transformându-se în materie, d� na�tere energiei. Energia se transform� în materie, materia tinde spre acumularea energiei �i a informa�iei. Controlul �i interac�iunea cu structurile materiale �i spirituale înseamn� de�inerea valorilor miitcriale �i spirituale. Cu cât este mai înalt gradul de evolu�ie al organismului, cu atât mai înalt este gradul de control asupra timpului ambiant, adic� asupra spa�iului �i materiei. Dar valorile spirituale �i materiale sunt ref�cute din nou, în fiecare frac�iune de secund�, de sentimentul iubirii. Atunci când scara valorilor materiale �i spirituale dep�e�te rezervele de iubire, încep s� apar� cele pe care le numim bolile, nenorocirile organismului. Atunci survine oprirea acumul�rii de valori materiale �i spirituale �i activarea orient�rii spre acumularea iubirii. Când valorile materiale �i spirituale ating anumite propor�ii, rezervele de iubire trebuie s� dep�easc� o anumit� limit�. Atunci spa�iul �i materia se comprim� într-un singur punct, trecutul, prezentul �i viitorul de asemenea. Totul se transform� într-un timp primordial �i revine la cauza primar�. Cu cât omul posed� o cantitate mai mare de valori materiale �i spirituale, cu atât mai considerabil este controlul Iui asupra trecutului �i viitorului. O dat� ce exist� anumite limite ale materiei �i spa�iului �i dimensiuni maxime ale lor, rezult� c� exist� o dimensiune maxim� a timpului. Atunci când timpul personal al unei fiin�e vii ajunge egal cu timpul-limit�, ciclul evolu�iei se încheie. Universul a ap�rut la început ca un tot unitar, un organism unic. Aceast� unitate se mai p�streaz� la nivel subtil. Fiin�e vii �i obiecte inanimate, care aparent sunt absolut diferite, alc�tuiesc, la nivel subtil, un tot unitar. De aceea, orice obiect sau fiin�� din Univers constituie o unitate absolut� cu acesta în plan subtil. Cu alte cuvinte, orice unitate material-spa�ial�, indiferent de dimensiunile ei, con�ine o informa�ie complet� despre tot Universul. De aceea se poate afirma c� Universul este structurat pe principiul hologramei. Universul a luat fiin�� ca un impuls info-senzorial, ca ceva incon�tient. El poate reveni Ia cauza primar�, transformându-se în contrariul s�u. Spiritul d� na�tere materiei. Cu cât mai departe evolueaz� acest proces, cu atât apare o mai mare cantitate de materie, cu atât mai multe interconexiuni se formeaz� în interiorul ei �i cu atât mai inteligent� devine materia. Animatul se deosebe�te de inanimat printr-o mult mai mare densitate a timpului, prin concentra�ia acestuia. Dar aceast� densitate cre�te nu datorit� sporirii expansiunii spa�iului �i a cantit��ii de materie, ci datorit� conexiunilor informa�ionale, adic� datorit� amplific�rii aspectului ra�ional. Pe m�sur� ce evolueaz�, Universul trebuie s� devin� tot mai ra�ional, iar con�tiin�a individual�, unindu-se treptat în forme de con�tiin�� colectiv�, luând treptat amploare, trebuie s� ating� propor�iile Universului. Întrucât Universul a ap�rut ca o entitate unitar�, con�tiin�a colectiv� �i cea individual� alc�tuiau, la început, un tot unitar. Pe m�sur� ce Universul evolueaz�, diferen�a de poten�ial dintre con�tiin�a colectiv� �i cea individual� cre�te. Dar, cu cât mai departe înainteaz� procesul, cu atât mai mult încearc� eu-l individual s� concentreze în sine lumea înconjur�toare �i cu atât mai multe semne de con�tiin�� colectiv� începe el s� manifeste. Universul, continuând s� se dilate, începe s� se comprime. Atunci când con�tiin�a individual� a fiec�rei fiin�e vii ajunge la propor�iile întregului Univers, con�tiin�a individual� �i cea colectiv� se transform� într-un tot unitar �i ciclul se încheie. Însu�i procesul evolu�iei Universului reprezint� un proces cu impulsuri �i oscila�ii de la material la spiritual �i invers. Con�tiin�a reprezint� suma aspectelor material �i spiritual, având ca baz� aspectul senzorial. Evolu�ia con�tiin�ei cuprinde 3 etape: Primul impuls - amplificarea sentimentului iubirii. Al doilea impuls - accentuarea aspectului spiritual. Al treilea impuls - aspectul material logic. Cu alte cuvinte, mai întâi iubirea, apoi intui�ia �i pe urm� logica. Noua concep�ie distruge vechile structuri logice. A�adar, distrugerea structurilor spirituale, destabilizarea lor este de asemenea o form� de percepere a noului. Prin urmare, �i distrugerea, destabilizarea sentimentului de iubire fa�� de lumea înconjur�toare reprezint� o condi�ie necesar� a cunoa�terii. Cu cât mai mare este saltul pe calea cunoa�terii predestinat unui om, cu atât mai profund� este pr�bu�irea tuturor temeiurilor, pe care el trebuie s-o suporte. �i, cu cât mai puternic� este în aceast� situa�ie iubirea fa�� de Dumnezeu, cu atât mai neesen�iale devin pentru om înveli�ul s�u fizic, material, structurile sale spirituale, poten�ialul s�u senzorial, cu atât mai sigur va accede el la un nou nivel. Fiecare om, ca de altfel fiecare fiin�� vie, are un model al lumii înconjur�toare. Modelul senzorial are propor�ii mai mari, dar �i mai mult� iner�ie. Modelul ra�ional are propor�ii mai mici, dar o vitez� de adaptare mai mare. Ins�, oricât de perfect ar fi modelul ra�ional-senzorial al lumii înconjur�toare, el va avea întotdeauna limite. A�adar, este inevitabil� ciocnirea, conflictul cu lumea înconjur�toare, prin urmare - agresivitatea �i bolile. Singurul model real al lumii înconjur�toare îl reprezint� cunoa�terea lumii prin intermediul cauzei primare, adic� prin intermediul iubirii fa�� de Dumnezeu. Atunci când aceast� iubire de�ine prioritatea, într-o situa�ie critic�, con�tiin�a, intrând în conflict cu lumea înconjur�toare, nu se pr�bu�e�te, nu moare, ci se restructureaz�, ridicându-se la noi niveluri, în consecin��, boala, necazul, nenorocirea sunt semne care arat� c� modelul lumii înconjur�toare pe care ni l-am creat nu mai corespunde realit��ii. Pentru a în�elege ceva, trebuie s� ne înt�rim intui�ia. Pentru a ne înt�ri intui�ia, trebuie s� ne înt�rim iubirea fa�� de lumea înconjur�toare. Iar pentru a ne înt�ri iubirea fa�� de lume, trebuie s� ne înt�rim iubirea fa�� de Dumnezeu! S.N. Lazarev (DIAGNOSTICAREA KARMEI - PRIVIRE IN VIITOR)

In caz ca vrei sa traiesti...

2010-02-03T16:33:50Z

Fiecare fiinta viseaza si isi doreste, cu o intensitate mai mica sau mai mare, sa isi gaseasca sufletul pereche in acesta viata. Fiecare cautare de acest fel incepe cu norocul incepatorului si se termina cu proba invingatorului. Ce isi poate dori mai mult o fiinta decat implinirea prin iubirea care sa o desavarseasca ? In aceasta mare aventuram, cautatorului ii este testata credinta si staruinta, perseverenta. Aceasta cautare se transforma intr-o mare aventura spirituala. Fiecarui spirit ii este sortita o entitate de polaritate opusa pe care o cauta de mai multe vieti. Cand ai norocul sa intalnesti acea fiinta viata este stralucitoare, dragostea izbucneste din profunzimea sufletului si devine o permanenta in viata de zi cu zi. Insa cei care au asemenea aspiratii trebuie sa fie pregatiti sa primeasca aceasta gratie, sa o intampine si sa o slujeasca. Pentru a ajunge la starea in care suntem pregatiti sa primim si sa apreciem langa noi sufletul pereche, trebuie sa invatam sa respectam iubirea. Iubirea care este respectata oriunde este intalnita, il respecta la randul ei pe cel ce o poarta in suflet. Focul dragostei trebuie intotdeauna intretinut. Nu iubitul sau iubita este vinovat pentru ceea ce se petrece in sufletul nostru. Nu grijile vietii sunt cele care sting iubirea, ci superficialitatea cu care o tratam, neglijand-o. Daca uiti sa daruiesti iubire, nu vei primi decat indiferenta. Daca cauti indarjit iubirea, ea nu vine atunci cand iti doresti cel mai mult, tocmai pentru a-ti testa credinta si aspiratia. Ea vine, de obicei, cand esti singur, dar esti pregatit interior pentru a trai intensitatea unei experiente de acest tip. Fii fericit cand simti ca ai gasit iubirea adevarata. A doua oara s-ar putea sa te umileasca, daca o umilesti si o faci sa sufere. In general oamenii cauta iubirea pe care nu stiu sa o pastreze, dintr-o mare superficialitate. De obicei iubirea este redusa la atractia sexuala si aici se face o mare eroare. A iubi profund inseamna a iubi cu inima, cu sufletul, cu mintea. Acest sentiment profund trebuie dovedit cu inima, cu sufletul, cu mintea, prin bunatate, blandete, efort sustinut, curaj, perseverenta, sacrificiu, prietenie adevarata, si prin fapte, nu doar prin vorbe desarte. Cei pe care ii iubiti nu trebuie chinuiti cu egoismul sau gelozia voastra. Forta iubirii nu trebuie redusa la o simpla atractie trecatoare. Iubirea adevarata este incercata, dar ea isi pierde din stralucire atunci cand neglijenta, rutina, lenea se strecoara in viata unui cuplu. La adevarata iubire se ajunge dupa mai multe vieti in care se invata toate aspectele iubirii. Acolo unde vedeti ca oamenii se iubesc nu trebuie sa interveniti, caci faceti un pacat. Tinand seama de conditiile anterioare, cum ar trebui sa procedam pt a ne gasi sufletul pereche si de ce nu ne apare foarte curand ? Rezistand « dragostei la prima vedere », adica acelei atractii sexuale care nu genereaza in noi sentimente profunde, invatand sa avem relatii platonice, pt o periaoda de timp, cu sexul opus – ne apropiem mai mult de sufletul celui de langa noi, putem comunica mai usor la nivel profund, sufletesc, nu numai fizic, invatam sa-l cunoastem pe celalalt. Aceasta nu trebuie sa constituie o regula, uneori avem nevoie de timp si experienta pentru a intelege aceste lucruri. Fuziunea amoroasa trebuie sa aiba caracter sacru pt a conduce la extaz, altfel ea este doar o pala imagine a ceea ce ar putea fi. Adevarata comunicare intre suflete conduce la extazul amoros, care nu se poate produce atunci cand intre doua fiinte exista o simpla atractie, care se poate consuma la fel de repede precum a inceput, un foc de paie care se aprinde repede, dar care se stinge la fel de repede. Relatiile amoroase profunde apar intre oamenii care se dezvaluie complet unul fata de celalalt, intre care exista un sentiment profund de incredere, respect si ocrotire, intre care nu mai exista nici un fel de ziduri interioare create din frica. Intelegand cine sunt, cu adevarat, cei de langa noi, ne va ajuta sa mai fantasmazam si sa avem o parere obiectiva asupra celor de langa noi. Fiecare om trebuie luat de acolo de unde se gaseste, inteles si ajutat cu iscusinta pt a merge mai departe. La inceputul oricarei relatii apare un fenomen de dependenta, dar si de euforie, nefiind o stare de fericire stabila, deoarece nu se bazeaza pe sentimente de dragoste matura si profunda, se estompeaza in timp, iar cei doi ajung sa o caute in alta parte, la alte persoane. Pentru a reusi sa traiesti adevarata dragoste trebuie sa ai o stare de forta si de independenta interioara. Cand discipolul e pregatit maestrul apare – si cum dragostea este cel mai mare maestru din acest univers, ea nu poate aparea intr-o forma matura decat in momentul in care fiinta care si-o doreste a atins o anumita stare de armonie si de maturitate interioara. Exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatie, iar aceasta este de a considera relatiile exact in scopul in care au fost destinate si nu in scopul pe care i-l atribuie fiecare din noi. Relatiile te solicita in mod constant, te cheama in mod constant sa creezi, sa exprimi si sa traiesti experienta unor aspecte din ce in ce mai grandioase ale fiintei tale, a unor viziuni din ce in ce mai marete despre tine insuti, a unor versiuni si mai magnifice despre tine insuti. Acest lucru nu-l poti realiza niciunde in afara unei relatii, unde aceste lucruri se realizeaza imediat, cu un impact maxim si intr-un mod foarte pur. Numai printr-o relatie cu alti oameni , locuri si evenimente putem exista in acest univers. Odata ce intelegi foarte clar acest lucru, odata ce il aprofundezi, binecuvintezi in mod intuitiv fiecare experienta, orice intalnire umana, dar in special relatiile de cuplu, deoarece le observi constructivitatea in sensul cel mai inalt. Toate relatiile pot fi folosite pentru a te descoperi pe tine, pentru a-ti descoperi Sinele. Cand relatiile de dragoste esueaza, ele esueaza deoarece s-a intrat in aceste relatii cu motivatii gresite. Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie gandindu-se mai degraba la ce pot obtine din acea relatie, decat ce aduc ei in ea. Si asta o fac in mod inconstient, de cele mai multe ori. De cele mai multe ori este privita ca un troc ascuns, mai precis : « daca X nu imi da asta eu nu-l mai iubesc, daca Y nu face asta pentru mine, s-a terminat…etc ». Scopul unei relatii nu este ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi, ci cum ai putea sa te desavarsesti prin acea relatie. Este romantic sa spui ca tu erai « un nimeni » pana cand a aparut o anumita persoana, dar acest lucru nu este adevarat. Ba chiar se arunca asupra acelei persoane o povara incredibila, aceea de a fi altcineva decat este de fapt. Pt ca nu vor sa te dezamageasca, ei inceraca din rasputeri sa faca niste lucruri si sa fie altcineva decat ceea ce sufletul lor este cu adevarat. Ei nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot ramane in locurile pe care tu le-ai dat sa le joace si astfel creste resentimentul si urmeaza apoi mania. Dar acest aspect poate fi si unul benefic. Adica, la inceputul unei relatii, cand fiecare isi doreste sa se transforme intr-un anumit fel pentru celalalt, sa se autotransfigureze si sa-l transfigureze pe celalalt, in aceste etape producandu-se adevarate transformari alchimice ale fiintelor. Acestei faze a relatiei ii corespunde energia inceputului care incarca relatia intr-un mod inefabil si sublim. Apoi, odata cu trecerea timpului, personalitatea fiecaruia tinde sa revina la ceea ce este ea cu adevarat si sa-si exprime toate aspectele sale in mod plenar. In aceste momente se constata in relatie ca s-a schimbat ceva. E foarte romantic sa afirmi ca, in clipa din care a intrat cineva in viata ta, te simti desavarsit. Totusi scopul unei relatii nu este aceea de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta, iar prin acest aspect se poate caracteriza si maturitatea, maturizarea unei relatii. Poate ca paradoxul relatiilor umane este chiar faptul ca nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca sa traiesti plenar experienta iubirii, dar fara o alta persoana care sa trezeasca in tine aceste aspecte ele ti-ar ramane necunoscute. Acesta poate constitui atat misterul cat si minunea, atat frustarea cat si bucuria experientei umane. Testul relatiilor este dat de faptul de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. De fapt, singurul si adevaratul test consta in cat de bine v-ati ridicat voi la nivelul idealului vostru. Toate relatiile sunt sacre, deoarece numai ele ofera cea mai mare ocazie a vietii de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a Sinelui vostru, celei mai inalte conceptualizari a fiintei voastre. Relatiile esueaza atunci cand ele nu sunt considerate ca fiind cea mai inalta ocazie de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt, ceea ce inseamna o maturizare a propriei persoane, dar si a relatiei. O relatie esueaza atunci cand ne concentram doar asupra celuilalt, cand suntem obsedat de celalalt, iar propria noastra fiinta pare ca nu ne mai intereseaza, traim doar prin si pentru celalalt. Cum este celalalt ? Ce face celalalt ? Ce are celalalt ? Ce spune celalalt ? Ce planuieste celalalt ? Ce cere ? Ce gandeste ? Ce spera ? De fapt, trebuie sa constientizam ca singurul lucru care conteaza este ceea ce este fiecare din noi in raport cu acele lucruri. Cea ,mai iubitoare persoana este , de fapt, cea care se concentreaza in jurul propriului Sine, cea care depune toate eforturile pentru a-si realiza natura sa divina. Daca nu-ti poti iubi propriul Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Majoritatea oamenilor fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt. Ei gandesc : « Daca eu ii voi iubi pe ceilalti si ei ma vor iubi pe mine. Atunci eu sunt demn de a fi iubit si ma pot iubi eu insami ». Dar avem si reversul acestei situatii in care multi oameni se urasc deoarece simt ca nu exista nimeni care sa-i iubeasca. Aceasta poate fi considerata o boala – care se manifesta atunci cand oamenii sunt « bolnavi din dragoste » – deoarece adevarul este ca alti oameni ii iubesc cu adevarat, dar acest lucru nu conteaza. Indiferent de cat de multi oameni isi manifesta dragostea pentru ei, lor nu le este destul. Mai intai, ei nu te cred. Cred ca incerci sa-i manipulezi – incerci sa obtii ceva de la ei. Cum ai putea sa-i iubesti pt ceea ce sunt ei cu adevarat ? Nu, trebuiie sa fie o greseala. Precis vrei ceva ! Dar oare ce vrei ? Fiintele care nu au incredere in propriul Sine se gasesc deseori in fata intrebarilor : Oare cum de ma iubeste ? Ce a vazut la mine ? Ele stau si incearca sa realizeze cum ar fi posibil sa fie iubiti cu adevarat de cineva. Asa ca nu ii cred pe ceilalti si pornesc o adevarata campanie pentru a-l face pe celalalt sa dovedeasca aceasta. Trebuie sa dovedesti ca iubesti. Pentru a face aceasta, la inceput ti se va cere sa-ti schimbi comportamentul. Apoi daca ajung sa creada ca sunt iubiti, incep imediat sa-si faca griji in legatura cu cat timp vor fi in stare sa pastreze dragostea celuilalt. Asa ca pentru a nu pierde dragostea celuilalt, ei incep sa-si schimbe comportamentul. Aceasta nu este rau atat timp cat se produc transformari reale in fiinta si atat timp cat exista o aspiratie constienta spre desavarsire. Cand relatia devine stagnanta din punct de vedere spiritual, cand se pierde aspiratia profunda spre desavarsire, cei doi se pierd in acea relatie. Intrand in acea relatie, spera sa se gaseasca pe ei insisi, dar de fapt se pierd. Pierderea aspiratiei profunde spre desavarsire, intreruperea cautarii Sinelui intr-o relatie provoaca cea mai mare parte din amaraciunile din cupluri. Doi oameni se unesc sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor, dar descopera ca este mai mic(atunci cand nu ne ragasim plenar intr-o relatie si facem mai putin decat atunci cand eram singuri). Ei se simt mai putin decat atunci cand erau singuri. Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul ajunge sa fie mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor, caci toate acestea sunt lipsite de lumina libertatii interioare. Pierderea libertatii interioare, a aspiratiei spre desavarsire face ca persoanele implicate in acea realatie sa simta ca sunt mai putin, ca au renuntat la o mare parte din ceea ce sunt pentru a putea fi si a ramane in relatie. Si cate relatii de acest gen nu vedem in jurul nostru, daca nu facem si noi parte din una. Atunci cand se pierde din vedere faptul ca intr-o relatie intra doua suflete sacre pornite intr-o calatorie sacra, nu se mai poate vedea scopul, motivul aflat la baza tuturor realatiilor. Sufletul a venit in corp cu scopul de a evolua. Evoluam, devemin. Dar oamenii, in marea lor majoritate, folosesc relatiile cu absolut orice prêt. Relatiile personale sunt cele mai importante elemente in procesul devenirii. Relatiile sunt un teren sfant. Ele nu au practic nimic de-a face cu celalalt si, totusi, deoarece ele il implica pe celalalt, ele au cea mai mare legatura cu celalalt. De fapt prima relatie a fiecaruia dintre noi trebuie sa fie relatia cu propriul Sine. Fiecare trebuie sa invete sa-si cinsteasca , sa-si ingrijeasca si sa-si iubeasca propriul Sine divin. Fiecare trebuie sa invete sa-si cinsteasca Sinele divin ca pe ceva de cea mai mare valoare, inainte ca al putea vedea pe celalalt ca avand valoare. Trebuie intai fiecare sa-si binecuvinteze si sa-si vada maretia propriului Sine pentru ca apoi sa vada acelasi lucru si la ceilalti. Daca il veti recunoaste pe altul ca fiind sfant inainte de a recunoate sfintenia voastra, veti vedea ca intr-o zi nu o sa va mai placa asta, caci voi nu v-ati indragostit niciodata cu curatenie sufleteasca de Sinele vostru. Cautati sa vedeti ce sunteti, ce faceti si ce aveti voi intr-un anumit moment , nu ce se petrece cu celalalt. Desavarsirea voastra nu se afla in actiunea altuia, ci in actiunea si in reactia voastra. Si aceasta neimplicand egoismul, ci doar o aspiratie coplesitoare de a deveni cu adevarat desavarsiti. Exista lucruri pe care le poti face cand reactionezi indurerat si ranit la ceea ce este, spune sau face celalalt. Primul este sa recunosti cinstit , in sinea ta si in fata celuilalt, exact ceea ce simti. Multora din noi le este frica sa o faca, deoarece le este teama ca-i va pune intr-o lumina proasta in fata celuilalt. Undeva, adanc in interioarul vostru, va dat seama ca este probabil ridicol sa va simtiti asa. Ca este meschin sa va comportati asa, deaorece sunteti mai buni decat atat, si atata puteti si gata. De aceea este atat de importanta sinceritatea, atat fata de propria persoana, cat si fata de celalalt – daca exista lucruri care nu-ti fac bine spune-i celuilalt, dar accepta ca si celalalt sa-ti faca astfel de marturisiri. Trebuie sa ne cinstim sentimentele, dar pt aceasta trebuie sa ne cinstim propriul Sine si sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Cum vom putea intelege si cinsti sentimentele altuia, daca noi insine nu putem sa ne cinstim sentimentele din interiorul nostru ? Trebuie sa ne aducem aminte ca viata nu este un proces de descoperire ci unul de creatie. Atunci cand viata este traita din punctul de vedere al controlului prejudiciilor sau a avantajului optim, se pierde beneficiul din viata. Se risipeste ocazia. Se pierde sansa. Pt ca o viata care este traita din prisma propriului beneficiu sau pierderi este o viata traita din frica, iar viata traita din frica este o neintelegere profunda. Fiecare dintre noi inseamna dragsote si nu frica. Dragostea ce nu trebuie protejata, dragostea ce nu poate fi pierduta. Dar nimeni nu va putea sti din proprie experienta atat timp cat considera ca are numai ceva de castigat sau de pierdut din relatia respectiva. De fapt marele test al viatii nu este a pierde sau a castiga ceva, ci a iubi sau a nu iubi. Persoana CARE incearca sa faca numai ce trebuie fata de celalalt, adica sa ierte repede, sa arate compasiune, sa depaseasca in permanenta anumite probleme si greseli de comportament, devine manioasa si plina de resentimente si nu mai are incredere in nimeni. Cum poate Divinul sa pretinda un astfel de sacrificiu, suferinta nesfarsita si lipsa de fericire, chiar daca se spune ca acestea se fac in numele dragostei ? In momentul in care devii constient, hotarasti ceea ce este mai bine pt tine. Aceasta este cel mai important lucru pe care majoritatea oamenilor il ignora. Ce vrei sa faci ? Care este scopul tau in viata ? Din punct de vedere practic, daca te gandesti ce este mai bine pt tine in situatii in care ti s-a facut un rau, cel mai bun lucru pe care il vei face este sa opresti acel rau. Aceasta hotarare va fi buna pentru tine cat si pentru cel care-ti face rau. Pentru ca, pana si celui care face rau i se va face un rau mare atata timp cat i se da voie sa continue. Neoprindu-l pe cel care face rau, nu-l vindeci, ci faci mai mult rau. Deoarece, daca el considera ca raul este acceptabil, atunci ce invata ? Dar in cazul in care descopera ca raul facut de el nu va mai fi acceptat, oare ce i se va permite sa invete ? De aceea , a te purta cu ceilalti cu dragoste nu inseamna, in mod necesar, sa le permiti sa faca tot ceea ce vor. Aceasta nu inseamna ca in relatiile umane, daca ti se face un rau sa faci rau la randul tau. Asta inseamna pur si simplu, ca ai permite celuilalt sa faca rau continuu, nu reprezinta cea mai inalta dovada de dragoste nici pentru el, nici pentru tine. Cel mai malefic lucru este de a spune ca raul nu exista. Cand se elimina interior orice posibilitate de a ti se face rau, de a ti se aduce un prejudiciu, sau de a avea o pierdere, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa recunosti raul, prejudiciul sau pierderea ca o parte din experienta ta de viata. Ceea ce cred , spun sau fac ceilalti te va rani uneori, pana ce va inceta sa te mai raneasca. Ceea ce te va aduce acolo cat mai repede este o totala onestitate – sa vrei de buna voie sa afirmi, sa recunosti si sa declari exact ceea ce simti inlegatura cu acel lucru. Rosteste-ti adevarul cu amabilitate, dar in totalitate fara sa omiti nimic. Traieste-ti adevarul cu blandete, dar cu totala consecventa. Schimba-ti adevarul cu usurinta atunci cand experienta iti aduce date noi. Nici un om care judeca nu ar putea spune atunci cand vi se face rau in cadrul relatiei sa va dati la o parte si sa pretindeti ca nu are nici o importanta. Atunci cand te doare foarte tare este prea tarziu sa faci ca aceasta sa nu aiba nici o importanta. Adica nu trebuie sa accepti sa ti se zdrobeasca inima, pentru ca apoi sa poti spune : « am dat tot ce a fost mai bun in aceasta relatie, mi-am facut datoria, mi-am indeplinit obligatiile. Daca pe de alta parte, iti imaginezi ca sarcina este de a incerca sa fii ceea ce altcineva vrea ca tu sa fii, absenta regulilor si a urmarilor poate sa-ti ingreuneze cautarile. Sa nu faci niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie, caci aceasta mai devreme sau mai tarziu va va indeparta de celalalt. Orice relatie este o mare sansa care ni se ofera pt a ne cunoaste, pt a intelege si pt a evolua. De aceea putem considera toate relatiile umane ca fiind sacre. Relatiile de lunga durata ofera ocazii pt a creste impreuna, pt a te desavarsi alaturi de celalalt. Pentru a avea o relatie de durata trebuie inceputa din motive corecte. Nu trebuie sa incepi o relatie doar din frica de a nu mai fi singur, de a umple un gol, de a fi iubit, de a scapa de depresie, de a-ti imbogati viata sexuala, sau pur si simplu pt a scapa de plictiseala. Nici unul din aceste motive nu da rezultate si nici relatia nu va da, doar daca dragostea va interveni pe parcursul ei. Adevaratul motiv pentru care intri intr-o relatie este pentru ca te indragostesti. In momentul in care te indragostesti nu te gandesti caror cerinte raspunde acest sentiment, ce nevoi iti vor fi satisfacute. Pentru majoritatea oamenilor dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Toti avem nevoie de ceva ; in cuplu sansa de a ne satisface aceste nevoi este mai mare. Din acest moment cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ : eu iti dau ceea ce tu imi dai. Este o tranzactie despre care nu spuneti adevarul. Nu spuneti « negociez cu tine foarte tare » ci « te iubesc foarte tare ». Te poti indragosti de cate persoane vrei, dar daca intentionezi sa creezi cu ele o relatie de o viata, s-ar putea sa vrei sa te mai gandesti putin. Pe de alta parte nu trebuie sa treci printr-o relatie ca prin apa sau, inca si mai rau, sa ramai in una deoarece consideri ca asa trebuie si traiesti o viata de disperare tacuta. Oricine trebuie sa inteleaga ca vor exista provocari si momente foarte grele in relatie. Nu trebuie sa incerci sa eviti provocarile. Saluta-le cu recunostinta. Considera-le drept daruri de la Divin, ocazii splendide pt a implini scopul acelei relatii, pt a te intelege mai bine pe tine. Trebuie sa te straduiesti sa nu vezi fiinta iubita ca pe un oponent, ca pe un dusman, ci ca pe o oportunitate de a te descoperi pe tine si pe ceilalti. Nu faci nici un deserviciu relatiei daca vei vedea in el mai mult decat iti arata. Daca el observa ca tu vezi mai mult, se va simti in siguranta sa-si arate ceea ce tu ai vazut deja. Pretentiile distrug relatia. Oamenii au tendinta de a a vedea in ei insisi ceea ce vedem noi. Cu cat imaginea noastra este mai grandioasa, cu atat mai grandioasa este dorinta lor de a arata partea din ei pe care noi le-am aratat-o. Aceasta este un procedeu prin care le permitem oamenilor sa alunge gandurile false pe care le-au avut despre ei, dar toate acestea trebuie facute cu luciditate si obiectivitate, caci atunci cand fantezia o ia razna pierdem contactul cu realitatea. Aici intervine aspectul de transfigurare, dar si de priza asupra realului. Starea de sacralitate dintr-o relatie trebuie imbinata cu inteligenta si chiar intelepciunea. Exista uneori afirmatii ca si : « mi-am gasit sufletul pereche, dar mai avem putin pana ne armonizam la nivel erotic ! » va dati seama ca asa ceva nu se poate. Atunci cand ai gasit sufletul pereche, sau cel care are un nivel de rezonanta foarte apropiat de al tau, complementaritatea se produce la toate nivelele si simti ca, cu toate ca celalalt este foarte diferit de tine, te completeaza si te intelege. Dar pentru a gasi acest suflet pereche trebuie sa-l chemi, sa-ti doresti cu toata forta fiintei tale sa-l intalnesti si sa fii alaturi de el. In schimb, nu trebuie sa te cramponezi intr-o idee fixa despre manifestarea sa, ci trebuie sa urmaresti sa ai iubirea vie in suflet si sa iubesti fiintele pe care le intalnesti, caci in fiecare se ascunde o parte care este o parte din sufletul tau pereche. A astepta in mod pasiv, si a lasa sa treaca viata pe langa tine din simplu egoism ca astepti sufletul pereche, este o irosire. Nu uita niciodata ca : « Cine iubeste mult, mult va fi iubit ».” (Lalita – ”Gasirea sufletului pereche intre posibil si imaginar”)

Sfera

2010-01-31T14:30:06Z

Frica si Dragostea nu sunt doua lucruri diferite; ele sunt calitati diferite ale aceleasi energii. Frica este aspectul negativ al Iubirii. In cazul in care energia de inalta vibratie este blocata si nu curge prin campul vostru energetic, sentimentul iubirii se metamorfozeaza in frica. Cand apare curgerea, adica deblocarea fluxului energetic de frecventa inalta, Frica dispare si ramane aspectul sau pozitiv, benefic, Iubirea. Ideea ca frica si dragostea sunt doua lucruri diferite a fost inradacinata in mentalul colectiv de-a lungul veacurilor, avand drept scop transformarea omului in sclav, caci nimeni nu poate fi transformat in sclav daca este plin de Iubire, de Dragoste, fata de orice element al creatiei. Atunci cand doua fiinte se centreaza pe aceeasi zona a spectrului de frecvente, ele nu mai sunt separate.

Cum e cu fericirea ?

2010-01-28T16:12:43Z

Toate articolele scrise de Cristian Constantin �urcanu În revista Arta de a tr�i magazin au ap�rut numeroase articole despre fericire. Dup� ani buni de cercetare a problematicii pot s� spun acum c� toat� chestiunea legat� de fericire este extrem de simpl�. Fericirea nu este ceva care s� poat� fi creat�. Ea exist� prin sine îns�i ca parte imanent� a naturii noastre esen�iale. Fericirea eman� pur �i simplu din acea f�rîm� de Spirit cu care sîntem înzestra�i. Desigur, ne putem întreba pe bun� dreptate de ce nu sîntem ferici�i tot timpul dac� fericirea este permanent în noi? Sau de ce dureaz� atît de pu�in atunci cînd ajungem s� o tr�im? O analiz� sumar� ne arat� c� orice fericire pe care o tr�ie�te omul este legat� de îndeplinirea unei dorin�e. Astfel, am ajuns s� condi�ion�m tr�irea fericirii de îndeplinirea dorin�elor. Nimic mai fals. Fericirea nu depinde de nimeni �i de nimic. Ea nu are nici o leg�tur� cu îndeplinirea dorin�elor sau cu respectarea a nu �tiu cîte reguli. Fericirea nu este o recompens�, nu este ceva care s� poat� fi atins pe baza unui ra�ionament sau pe baza unei în�iruiri de fapte. Fericirea exist� tot timpul pentru c� ea este îns�i natura Sinelui nostru esen��, care se afl� dincolo de spa�iu �i timp, dincolo de orice cauzalitate. Fericirea are aceea�i natur� cu lumina necreat�, cu lumina care nu exist� datorit� unei cauze, ci care exist� prin ea îns�i �i pe care noi o numim Dumnezeu. Accesul la aceast� lumin�, precum �i la fericirea care o înso�e�te, poate avea loc doar atunci cînd mintea î�i înceteaz� activitatea. Atunci cînd reu�im s� oprim mintea, norul de gînduri se disip� �i putem „vedea” lumina spiritului de dincolo de gînduri �i putem tr�i fericirea în forma ei pur�. Atît timp cît mintea lucreaz� �i genereaz� gînduri peste gînduri, indiferent de natura acestora, accesul la fericire este obturat. Cu cît norul de gînduri este mai opac, mai greoi, cu atît întrez�rim mai pu�in lumina spiritului �i implicit sîntem mai neferici�i. Atunci cînd un om î�i îndepline�te o dorin��, mintea se opre�te pentru un timp, a�a cum se opre�te orice om din activitate, imediat ce a terminat un proiect. Îndeplinirea unei dorin�e se aseam�n� cu finalizarea unei misiuni. E ca �i cum mintea s-a achitat de o sarcin� �i atunci se opre�te pentru o clip�. Ori de cîte ori finaliz�m o misiune, mintea se opre�te pu�in �i atunci fericirea ne inund� sufletul. Cu cît mintea se opre�te pentru mai mult timp cu atît fericirea noastr� va fi mai intens� �i va dura mai mult. Dac� nu avem exerci�iu în oprirea min�ii, tr�irea fericirii în forma ei pur� nu va dura niciodat� mai mult de o clip�. Dac� e s� fi�i sinceri cu voi, pute�i s� v� da�i seama c� fericiea este strîns legat� de oprirea min�ii �i c�, în forma ei pur� nu ne este accesibil� decît pentru mai pu�in de o clip�. Aceasta este o chestiune larg dezb�tut� de mai to�i filozofii lumii. E adev�rat c�, în func�ie de natura min�ii, o rev�rsare chiar �i numai de o clip� a fericirii pure poate s� lase urme în sufletul nostru care s� dureze mult timp. Cu cît avem o minte mai pur�, mai elevat�, cu atît ea va reflecta într-o m�sur� mai mare fericirea care se afl� de partea cealalt� a ei, acolo unde nu mai exist� nici spa�iu �i nici timp. Dac� vre�i s� fi�i cu adev�rat ferici�i înv��a�i s� v� controla�i mintea �i s� opri�i gîndurile. Sc�pa�i de focul dorin�elor �i noianul de frici care v� întunec� via�a. Frica este cea care d� cel mai mult de lucru min�ii. Mai mult chiar decît dorin�ele. Dac� nu ne-ar fi permanent fric� �i nu am c�uta permanent siguran�a �i sentimentul de securitate, atunci mintea nu ar mai gîndi atît de mult. Tot ceea ce este construit prin intermediul min�ii este ca un castel suspendat în aer. El trebuie permanent sus�inut de gînduri pentru c� altfel s-ar risipi în vidul inefabil �i plin de beatitudine al spiritului. Tot ceea ce este construit în spa�iu �i timp are la baz� o cauz� mental�. Orice are o cauz� mental� trebuie sus�inut prin intermediul unui torent continuu de gînduri. De exemplu, con�inutul memoriei unui calculator s-ar pierde dac� nu ar exista periodic un curent de refre�, care s� men�in� datele în circuitele interne ale memoriei RAM. Astfel, noi nu vrem s� oprim mintea, pentru c� ideea de a opri mintea ne sperie. Ne sperie c� s-ar putea risipi totul. Foarte mul�i oameni spun c� nu suport� prea mult� fericire. O fericire prea intens� le amenin�� întregul sistem de referin�� asupra realit��ii, îi amenin�� cu disolu�ia propriei imagini de sine. Cei care au avut un contact mai îndelungat cu fericirea pur� �i-au reevaluat apoi întregul program mental. Referin�ele lor vizavi de lume s-au restructurat complet. Adeseori ei n-au mai avut cum s� se încadreze în societate. Au fost cataloga�i ca ferici�i nebuni sau ca sfin�i �i i-au scos în afara societ��ii normale bazat� pe o „gîndire s�n�toas�” �i „valori tradi�ionale”. Tipul de societate în care tr�im este strîns legat de mijloacele prin care ne este hr�nit sentimentul de siguran�� i securitate. Din acest punct de vedere, majoritatea fiin�elor sînt extrem de inerte, au o rezisten�� exagerat� la schimbare. Dac� accept� ceva nou vor trebui s�-�i reevalueze întregul mecanism al gîndirii, �i cît sînt în perioada aceasta de tranzi�ie îi st�pîne�te angoasa. Frica de moarte este cea mai important� cauz� care oblig� mintea s� genereze permanent gînduri. Culmea ironiei este c� cu cît gîndim mai mult cu atît ne plas�m într-o lume a nesiguran�ei �i nefericirii. Exist� în acest sens �i o afirma�ie celebr� a lui Iisus. „Ferici�i sînt cei s�raci cu duhul pentru c� a lor va fi Împ�r��ia Cerurilor”. S-a speculat în fel �i chip aceast� afirma�ie. La un moment dat au ap�rut tot felul de variante ale traducerii acestui verset care s� nu mai lase s� se cread� c� doar cei cu minte pu�in�, pot s� fie cu adev�rat ferici�i �i s� p�trund� în Împ�r��ia Cerurilor. S-au f�cut tot felul de artificii lingvistice numai ca s� se evite aceast� asociere. În loc de „ferici�i sînt cei s�raci cu duhul” au tradus “ferici�i sînt cei s�raci, în duhul”. Adic� cei s�raci nu prea au alt� fericire decît aceea de a fi în Duh. Lucrurile sînt cît se poate de simple. Iisus se refer� aici la cei care au o minte simpl� (nu neap�rat simplist�) la cei care pot s�-�i struneasc� gîndurile �i s� se hr�neasc� astfel cu fericirea pur� a spiritului nemuritor. Doar cei care î�i pot împu�ina gîndurile au �ansa de a face ca fericirea s� le inunde sufletul. Iar cei care au gînduri pu�ine nu sînt neap�rat pro�ti. Pro�ti sînt cei care au gînduri incorecte despre realitatea în care tr�iesc. Pro�ti sînt cei care habar nu au ce se afl� dincolo de minte, dincolo de spa�iu �i timp dincolo de carne �i oase. Cei care sunt s�raci în gînduri pot contempla adev�rul în forma lui nud�, neacoperit de cuvinte pestri�e �i strîmte. Pe de alt� parte, cei s�raci nu prea au angoasa dat� de lipsa de siguran�� i securitate. Cei s�r�ci sînt cei care nu tr�iesc permanent cu teama subcon�tient� c� ar putea pierde ceea ce au. Tot cei s�raci sînt cei care nu prea mai au fric� de moarte, pentru c� perspectiva mor�ii poate fi chiar aduc�toare de bucurie în cazul lor. Iat� de ce Iisus a afirmat mai întîi de toate c� ferici�i sînt cei s�raci cu duhul, pentru c� cei care au o minte s�rac�, neafectat� de frica de moarte, de frica de a pierde bunurile pe care le au sau de frica de nesiguran�� i insecuritate au o minte care poate fi oprit� cu u�urin��, au o minte mai transparent� („lucie”) �i pot întrez�ri lumina Împ�r��iei Cerurilor. Cam acestea ar fi toate cîte ar trebui s� le �ti�i despre fericire. Fericirea este tot timpul în voi, în inima spiritual�. Oprirea activit��ii min�ii ne poate uni cu spiritul �i astfel putem tr�i fericirea în forma ei pur�. Atît timp cît mintea func�ioneaz� �i eman� gînduri ca un vulcan care arunc� spre cer nori negri de cenu�� nu vom tr�i fericirea pur� ci doar o descriere a fericirii. Prin intermediul min�ii noi nu avem acces la realitate, ci doar la o descriere a realit��ii. Depinde de voi acum dac� vre�i s� abandona�i fricile legate de angoasa insecurit��ii �i dorin�ele care sînt create doar cu scopul de a da de lucru min�ii. Abandona�i toate acestea �i elibera�i-v� sufletul de angoase. Oriunde a�i fi sînte�i în Dumnezeu, iar Dumnezeu este suprema garan�ie a siguran�ei �i fericirii noastre.

Mastile

2010-01-22T17:22:33Z

Cuvantul personalitate nu este usor de inteles. El vine de la persona, care inseamna masca.

In Grecia Antica, actorii care jucau teatru obisnuiau sa poarte masti; aceste masti erau numite persona – caci sunetul venea din spatele unei masti. Sona inseamnã sunet. Publicul nu vedea decat mastile, din spatele carora se auzeau sunetele. Din acest cuvant, persona, s-a nascut un altul: personalitate.

Orice personalitate este falsa. Indiferent daca este buna sau rea, personalitatea unui sfant sau a unui pacatos, - ea este falsa. Puteti purta o masca frumoasa sau una urata nu conteaza. Adevarata dumneavoastra fata este esenta dumneavoastra.

Personalitatea face parte integranta din procesul de crestere. Este ca si cum ai prinde un peste din mare si l-ai arunca pe malul apei: el va sari inapoi in mare. Abia acum isi va da el seama, pentru prima oara in viata lui, ca a trait in mare. Abia acum isi va da seama ca: „Marea este lumea mea”. Pana sa fie prins si aruncat pe mal, el nu s-a gandit nici o clipa la mare. Nu si-a dat seama nici o clipa ca traieste in ea.

Ca sa cunosti ceva, trebuie mai intai sa-l pierzi. Ca sa devii constient de paradis, trebuie mai intai sa-l pierzi. Abia dupa ce l-ai pierdut si l-ai regasit iti vei putea da seama – pentru prima oara – de frumusetea lui.

A fost necesar ca Adam si Eva sa fie alungati din Gradina Edenului; acest lucru face parte din cresterea naturala. Numai parasind frumoasa Gradina a Edenului va putea Adam sa devina candva un Christos – sa se intoarca inapoi. Parasirea Edenului de catre Adam este ca si pestele prins si aruncat pe malul apei; Iisus este precum pestele care sare inapoi in apa.

Oamenii primitivi, spre exemplu, au ceva in comun cu copiii mici. Ei sunt frumosi, spontani, naturali, dar absolut inconstienti de ei insisi; ei nu au nici un fel de constiintã de sine. Traiesc fericiti, dar fericirea lor este inconstienta. De aceea, ei trebuie mai intai sa piarda aceasta fericire , sa devina civilizati, educati, invatati, sa capete o cultura, o civilizatie, o religie, sa isi piarda intreaga spontaneitate, sa uite complet de esenta lor , pentru ca, intr-o buna zi, sa reinceapa sa-si aminteascã de toate acestea. Acest lucru este inevitabil.

Asta este ceea ce se intampla astazi cu lumea, iar efectele sunt atat de profunde deoarece este pentru prima oara cand umanitatea a devenit cu adevarat civilizata. Cu cat o tara este mai civilizata, cu atat mai puternica este senzatia de gol. Tarile inapoiate nu cunosc inca aceasta senzatie. Nu a sosit inca timpul pentru ele. Pentru a avea aceasta senzatie de gol interior, de lipsa de semnificatie, de absurd, omul trebuie sa devina mai intai foarte civilizat.

De aceea, eu sustin intru totul stiinta, caci aceasta ajuta la aruncarea pestelui pe mal. Cand se va trezi pe malul fierbinte, pestelui i se va face sete. Inainte nu i-a fost niciodata sete. Pentru prima oara in viata lui, el va simti lipsa oceanului care il inconjura, raceala lui, apa datatoare de viata. Isi va da seama ca moare. Aceasta este situatia in care se afla astazi omul civilizat, omul educat: el simte ca moare. Aceasta senzatie il ingrijoreaza foarte tare. El doreste sa afle ce este de facut, cum poate intra din nou in oceanul vietii. (Anonim - cred ca e Osho)

Archaeus

2010-01-22T17:06:42Z

Net�g�duit c� sunt multe lucruri la priceperea c�rora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la prim�rie sau pe-un subcomisar de poli�ie — de�i ace�tia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel pu�in când e vorba de espropriarea unei g�in�rii , de insuflarea de respect în cet��eanul m�celari cu m�suri false, oameni mai îndemânatici decât cei doi de sus nu cunosc. Totu�i ni se pare — se 'n�elege c� nu impunem nim�nui p�rerea — c�, afar� de cumpene strîmbe �i g�in�rii în fa�a uli�ii, mai exist� oarecari lucruri , de-o îns�mn�tate secundar� într-adev�r, de ex. filozofia, poezia, artele , tot lucruri cari scap� perspicacit��ii numi�ilor domni, dar a c�ror existen�� nu se poate nega. Se vede c� autorul vrea s� 'nceap� de la az buchi . Într-adev�r, lumea cum o vedem nu exist� decât în crierul nostru. Nimeni nu va t�g�dui c� este deosebire între gânsac �i câne . Privirea cânelui e inteligent� , el pricepe din lumea aceast� o por�ie mult mai bun� decât gânsacul ; cu toate acestea amândou� aceste fiin�e au ochi �i crieri. Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gânsac, cum o vede el, pentru câne item , pentru membru de la prim�rie — pentru Kant item. Totu�i cât� deosebire între ochii de porc a susîn�elesului membru �i privirea adânc� a în�eleptului de la Königsberg.

Care-i adev�rul ? Cel v�zut clar de un gânsac sau cel abia întrev�zut ca printr-o negur� de Kant? Într-adev�r, iat� un lucru ciudat. Cel dintâi deosebe�te l�murit gr�untele de porumb de prundul galb�n, el înoat� cu siguran�� pe ap�, m�sur�, cu ochiul distan�ele ce le poate ajunge �i nu-i f�r� oarecare înduio�ere în fa�a unei gâ�te în epoca virginit��ii. Cel de-al doilea uit� s� m�nânce , voind s� sar� peste o groap� cade-n mijlocul ei, iar frumuse�ile virgi - sau nevirginale trec pe lâng� dânsul f�r� ca el s�-�i [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem c� filozoful e mai cuminte decât un gânsac , ba c� în problemele aceluia e mai mult adev�r decât în siguran�ele acestuia. Un semn c� pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i sigur.\

E �tiut c� regula pitagoreic� din geometrie se numea puntea m�garilor . Puntea m�garilor pe care trebuie s� treci în orice cugetare mai adânc� este : c� nu putem pricepe lumea în sine, �i c� toat� esplicarea ei este esplicarea unor reac�iuni a crierilor no�tri �i nimic mai departe. Lumea-n sine r�mâne un problem înl�untrul c�ruia se rat�ce�te cîte - o raz� slab�, cîte - o fulger�tur� 11 pe care cuget�torul adânc o 'ncremene�te pe hârtie , pe 12 care, citind-o , se na�te în p�re�ii capului t�u acea rezonan�a lung� care face s� vezi într-adev�r c� lume �i via�� sunt un vis. Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la prim�rie. Via�a are pentru el îns�mn�tate numai întrucât se percepe taxa pentru înscrierea în condicele st�rii civile , moartea întrucât se percepe o tax� pentru îngrop�ciune �i întrucât se adaog� cu unul num�rul n�scu�ilor �i al mor�ilor. Membrul de la prim�rie nu vede în ace�ti oameni decât indivizi impozabili , subcomisarul — indivizi ce trebuiesc priveghea�i ca s� nu [se] fure unii pe al�ii �i s� se �ie în regul�. Dup� aceast� p�tur� de oameni urmeaz� înv��a�ii cuvântului. Ace�tia întreab� totdeauna quid novissimi ? Cartea cea mai nou� e pentru dân�ii cea mai bun�. Ei citesc mult �i au în capul lor o mul�ime de defini�ii , formule �i cuvinte despre a c�ror adev�r nu se îndoiesc niciodat�, c�ci n-au vreme de-a se îndoi. îi numesc ai cuvântului pentru c� în�elepciunea lor consist� în cuvinte, în cojile unor gândiri pe cari memoria lor le p�streaz�. C�ci o gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremur� mai bine, mai liber, cu atâta cugetarea e mai clar�. La ei acest act, prin care cugetarea str�in� s� se repete întocmai în capul lor, nu se 'ntîmpl� , pentru c� mul�imea citirei �i obosirea creierului n-o permite. Cele citite trec ca ni�te coji moarte în hambarul memoriei, de unde iese la iveal� apoi tot în aceea�i form�.||

Iar eu din parte-mi gândesc a�a : orice-a gândit un om singur, f�r� s-o fi citit sau s-o fi auzit de la al�ii, cuprinde o s�mân�� de adev�r. De-aceea c�r�ile vechi, pe - cari oamenii nu le scriu numai iac-a�a, numai ca s� le scrie, ci pentru c� gândise ceva ce le ap�sa inima �i voiau s-o spuie �i altora; c�r�ile vechi eu unul le citesc �i g�sesc între lucruri absurde unele semin�e de lumin� pe cari apoi le �in minte. A�a în una din zile stam fluierând la fereasta deschis�, era z�pad� �i frumos afar�, când iat� v�d trecând un b�trân c-o manta lung� în spate �i cu p�l�ria cu marginile foarte largi. Il v�d intrând la Corabia lui Noe . Corabia aceasta este o crâ�m� unde se g�se�te vin unguresc bun. Acolo aveam �i eu masa mea de ba�tin� �i sara, când mi se ura cu cititul �i scrisul, m� duceam la mesu�a din col�ul cor�biei �i mi se p�rea c� m� f�ceam iar copil, c� eram în vremea lui Sim, Ham �i Iafit . Când îl v�d intrând pe b�trân zic ; ,,Ce drac ! pe acesta nu l-am v�zut niciodat�... hai s� vedem cine-i?" . .. Iau p�l�ria din cui, cobor iute sc�rile �i la Corabie .||

Întru 'nl�untru ... mo�neagul — la masa mea. Corabia era o odaie mare, boltit� �i întunecoas� în care �i ziua ardea lamp�. B�trânul era interesant. P�rul capului era alb, ras cu totul la fa��, ochii suri, mari �i p�trunz�tori, apoi mirosea de departe a tabac �i mie mi-a pl�cut totdeauna oamenii cari miros� a tabac . . I-am dat bun� sar� �i m-am pus în fa�a lui , pentru c� eram în dreptul meu s� �ed la masa mea. El r�s�ri oleac� , dar nu spuse nimic. Apoi începu a cioc�ni în mas� cu degetele lui lungi �i sub�irele �i fluiera pintre din�i... Era o necuviin�� ... dar acuma eu t�ceam ; c�ci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuse�� rar� .. . era sub�ire ca bâzâitul de albin�, dar �i se p�rea c�-n gura [lui] s-a a�ezat un virtuos de violin� lung de [o] palm� �i, pe o vioar� cât coji�a unei alune, cânta sub�ire �i frumos, de stai îndr�git de el... Apoi t�cu �i iar începu a cioc�ni cu degetelei lui lungi, încât mâna lui îmi p�rea un paing�n mare, care joac� tremblante . — Iart�-m�, d-le Doctor, zisei eu încheindu-mi surtucul dinainte, dar mie-mi pare c� aria aceasta care ai fluierat-o am mai auzit-o undeva... �i a� voi s� v� 'ntreb … — Aria asta ai auzit-o în capul d-tale, zise el, pe când �tergeai ciubotele lui Beethoven . — M� iart�, d-le, dar nici n-am avut onoarea de-a cunoa�te pe Beethoven . — Ce �tii d-ta, dac� l-ai cunoscut sau nu. Eu î�i zic c� l-ai cunoscut... Eu î�i zic c� i-ai �ters ciubotele, �i basta . ,,Ce dracul ! îi nebun mo�neagul iesta, gândeam eu." — Ce dracul ! Îi nebun mo�neagul iesta, zise el clipind din ochi �i imitându-mi glasul întocmai. Apoi urm� : Kellner ! Vin de maghiarat de cinci ani, astupat bine ... Iute. Ei, nepoate, urm� el, a�a-i c� cea dendâi gândire care �i-a venit în minte la r�spunsul meu a fost : ,,Ce dracu ! îi nebun mo�neagul iesta". Vezi tu, asta voiam s-o �tiu ! ... Omu-i ca o vioar� . . . dac� pui degetul într-un loc pe coard�, sun� 'ntr-un fel, într-alt loc într-alt fel, dar o vioar� sam�n� cu alta. Ast�zi m� simt dispus s� fac filozofie �i bine c� te-am g�sit, nepoate, pentru c� mie-mi pari un om neofenziv �i care se mir�, �i mirarea este mama în�elepciunei. Eu c�scam gura. B�trânul se uit� la mine �i 'ncepe s� râd� .||

— Spune-mi nepoate — dac� po�i — un lucru imposibil �i o idee imposibil�. — Un lucru imposibil e ca eu s� fi �ters ciubotele lui Beethoven, care-a murit înainte de atâ�ia ani, iar o idee imposibil� este ca ceva s� fie �i s� nu fie tot în aceea�i vreme. Kellnerul adusese vinul cerut, mo�neagul împlu un p�har mie, unul lui, pe care-l �i de�eart� pân-în fund. — Ascult�-m� , nepoate, tu e�ti un prost, zise el. Ai auzit tu vrodat� despre Archaeus ? — Ba nu. — Nu ? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri — Archaeus este tot. — Ptiu ! bat�-te vina, unchiule , cu tot Archaeusul t�u... Cum v�d, [vrei] s� m� iei peste picior. Cine �i-i Archaeus ? — ��ut ! Taci, nepoate ... Toate celea la vremea lor. Am 5 s�-�i spun eu îndat� cine-i Archaeus, numai mai întâi bea-�i p�harul de vin �i ascult� urm�toarele cuvinte a mo�ului. Cuget�ri imposibile nu exist�, c�ci, îndat� ce o cugetare exist�, nu mai e imposibil�, �i dac' ar fi imposibil�, n-ar exista. Ce este imposibil? Am s�-�i pun îndat� o mul�ime | de probleme. Condi�iile a orice posibilitate sunt în capul nostru. Aicea sunt legile ciudate c�rora natura trebuie s� li se supuie. Aicea-i timpul cu regulele lui matematice , aicea spa�iul cu legile geometrice, aicea cauzalitatea cu necesitatea ei absolut�, si dac� le �tergi acestea ... �i un somn adânc le �terge pentru câteva oare ... ce sim�emânt ni r�mâne pentru acest interval al �tergerei ? Nimic. �i cu toate acestea sosesc momente în via�� în cari aceste trei elemente ale min�ii noastre, aceste sertare în cari b�g�m o lume dispar pentr-o clip� ... e drept, ca o fulgerare numai, dispar sau în parte sau în tot �i stai ca înaintea unei minuni �i te 'ntrebi ... a�a ca omul care crezuse c� tot ce vede e chiar a�a cum este ... c� oare ce 'nsemneaz� asta. Când prive�ti o fizionomie ciudat�, î�i vine de sine întrebarea : oare cum dracu-o fi gândind acest om? Ba lipsa unuia din cele cinci sim�uri, chiar venind mai târziu , modific� radical lumea cuget�rii.|| — Cum a�a? Apoi tocmai Beethoven a compus muzic� pe când pierduse auzul. — �tiam c-ai s�-mi obiectezi aceasta. Da, Beethoven compune opera Fidelio dup� ce uitase de mult natura vocii omene�ti ... el scrie muzic� pentru voci cum crede el c-ar trebui s� fie �i te treze�ti fa�� c-o oper� care �i se pare c� fuge dinaintea ochilor ...c-ai privi-o cu binoclul întors ... �-ai vedea departe, departe, în fundul cuget�rii unui om, ceva straniu ce pari a nu pricepe bine, pân� bagi de seam� c� sunt închipuirile unui surd despre vocea omeneasc�, a c�rei natura normal� el o uitase sau avea numai o reminiscen�� slab� despre ea. Dar închipuindu-�i cumc� to�i oamenii ar avea în urechea lor numai o reminiscen�� de memorie ca aceea a lui Beethoven ... toat� opera s-apropie v�dit, ca �i când ai privi-o cu stecla a�ezat� normal la ochi ... ba s-apropie a�a încât toat� scena �i s' a�eaz� 'n cap �' auzi opera urlârdu-�i în cranul de�ert, cu boschete, cu temni�e , cu actori, cu actri�e, cu tot. Cum va fi ar�tând capul unui om care are - o oper� ori o dram� 'n el, cu oamenii ei interesan�i , cu lumina de lampe, cu pânzele || zugr�vite, cu totului tot în capul lui ... Un teatru întreg în care sufletul lui, ghemuit într-un col� al salei, e singurul spectator. — Bine. Dar de ce s� nu credem c� f�ptura normal� a omului este cea anume f�cut� ca s� vad� adev�rul? — De ce? Pentru c� tocmai aceast� f�ptur� normal� nu este una �' aceea�i totdeuna vor fi mici deosebiri ; unde îns� deosebirile sunt mari, avem alt� lume. Dar s� urmez. Nu �tiu dac� cineva s-a visat vrodat� elastic ... c� poate cre�te, se poate îmfla, se poate contrage ... Dac� pe-un asemenea om nu l-ar trezi nimene din somn, el ar tr�i o via�� întreag� c-o lume real� �i pip�it� , c�ci în somn se pip�ie a�a de bine ca-n trezire ... va s� zic� nu lipse�te nici acest control , cel mai sigur, al realit��ii ... �i acest om s-ar contrage 'ntr-o cartof� care - ar striga oamenilor de pe uli�� s� ia sama s� nu-l calce, ori s-ar sub�ia într-o pr�jin� cu barb� englezasc� �i cu p�l�rie nalt�, ori s-ar îngro�a ca un birta� bavarez ... ar trece printr-o mie de figuri el însu�i �i, dac' ar dormi toat� via�a lui, nici în minte nu i-ar mai 1 veni s� se îndoiasc� c� aceasta este natura lui, c� altfel nu poate fi || �i c� toate trebuie s� fie cum sunt ...

Dac� s-ar trezi pu�in înainte de-a muri, ar crede, din contra, c-a adormit �i c� viseaz�. O lume ca nelumea este posibil�, neîntrerupt� fiind de-o alt� ordine de lucruri. Exist� multe buruieni cari, aducând o mic� modificare a organului vederii, creaz� înaintea omului o alt� lume. O b�utur� preparat� dintr-un burete m�re�te propor�iile lucrurilor. Un pai pare 2 mare cât o bârn� �i omul, în reminiscen�a figurei ce o avuse înainte de asta, sare peste un fir de pai din drum. Un lan de grâu devine o p�dure de aur, oamenii devin urie�i �i poate c� povestea veche, c� 'nainte urie�ii locuiau p�mântul , atârna de construc�ia ochilor de pe atunci �i nu de m�rimea lor obiectiv� sau, mai exact , de m�rimea în care reflect� ochiul nostru de ast�zi f�pturile omene�ti. Care este criteriul realit��ii ? Despre ochi nu mai vorbim ... Cine nu �tie cu cât� realitate, cu cât adev�r se prezint� în vis chipuri cunoscute, gr�dini, case, strade ; urechea aude muzic� pl�cut� �i mintea �i - aduce aminte cumc-a mai auzit odat� aceast� muzic� ... Un amic se arat� ... el a 'mb�trânit ||, vro câ�iva peri albi are pe cap ... mintea-l compar� cu reminiscen�a ce-o aveam despre dânsul , �i închipuirea cum el a fost �i vederea concret� cum este ni smulge p�rerea de r�u : ,,Cum s-a schimbat omul acesta !" ... În starea de nebunie toate ideile sunt de o cumplit� realitate ... Omul e torturat , e pus pe cruce, e b�tut, f�r� ca cineva s�-l ating�. Cele mai cumplite dureri fizice sfâ�ie sufletul �i-i brazdeaz� fa�a ... din contra, dureri reale în senzul nostru îl g�sesc nesim�itor ... Nu avem criteriu ... Nu �tim dac� �tim ceva ... O credem, fiindc-o cred �i al�ii, pentru c� e o norm� predomnitoare , �i asta nu fiindc� lumea ar fi cum ne-o închipuim, ci pentru c� om cu om sam�n� mai mult ori mai pu�in ... Poate-se zice îns� c� cutare om ciudat nu are drept când spune ceva? Cu ce-l comba�i ? ... Cu aceea c� �i al�ii zic ca tine c� nu-i a�a? Cu ce drept ? Valoarea privirei lui este aceea�i cu valoarea privirei noastre ... numai c-a lui e izolat�, pe când a noastr� g�se�te �i altele turnate pe-acela�i calup . Dar e un vis�tor? Bine. Cine? Noi ori el ? Asta e 'ntrebarea . ... Poate c� noi nu facem alta decât vis�m într-un fel �i el într-altul. .. ||

— Dar bine ... vedem lumea. — �i el o vede. — Dar o pip�im . — �i el o pip�ie. Cu ce drept modul nostru s� fie cel adev�rat �i al lui cel fals ? Pentru ce nu viceversa ? Suntem noi nebuni ori el e nebun ... asta-i întrebarea. �i de gândim numai cât de altfel a fost privirea oamenilor în al�i secoli, c� ceea ce ni pare nou� ciudat lor li p�rea firesc, c� în orice lucru nepriceput n-avem decât o form� sub care o alt� frunte de om vedea un lucru foarte priceput, atunci ni vine s� 'ntreb�m care-i criteriul min�ii s�n�toase ? O minte care azi aprob� ceea ce-a dizaprobat ieri, care dizaprob� ce-a aprobat ; o minte care vedem c� se hr�ne�te secol cu secol din paradoxii? ... Da ! C�ci spune-i numai un[ui ] om ie�it din coaja naturei cumc� soarele st� �i p�mântul se 'nvârte�te ... el va g�si-o ira�ional , paradox , contra min�ii s�n�toase ... Spune-i c� stelele sunt tot atâtea lumi ... el va g�si-o paradox .||

— Dar cu toate acestea e adev�rul. — Adev�rul ? Cum vrei ... Cum dispar, cum devin pe 'ncetul nepip�ite chiar teoriile mi�c�rii când presupunem ceea ce ni se impune de sine ... c� spa�iul e nem�rginit ! ... Unde-i mi�carea când spa�iul e nem�rginit ? ... P�mântul a f�cut o bucat� ... Bine ... Deasupr�-i �i dedesuptu-i a r�mas tot atâta spa�iu, c�ci e nem�rginit ... va s� zic� ce a parcurs el, când n-a parcurs nimica, c�ci pretutindenea st� în acela�i loc, în acela�i centron , în nem�rginire, �i dac' ar sta pe loc �i dac� s-ar mi�ca, tot atâta ar fi ... Care-i criteriul mi�c�rii lui? Iar sim�irile noastre, iar acest senzoriu vizionar, încât mi�carea lui nu-i de cugetat f�r� ca s� punem totodat� fiin�a noastr�. P�mântul îmbl� cum îmbl�m 4 noi în vis. Departe ajungem, �i totu�i pe loc suntem ... În urm� �i 'nainte nici nu s-a m�rit, nici n-a sc�zut distan�a — c�ci e nem�rginit�. — Dar timpul ? || — O, acest blestemat de timp, care e când lung, când 5 scurt, fiind cu toate acestea acela�i, cel pu�in remontoriul o spune ... Când a�teapt� cineva iarna la porti�a vrunui zaplaz pe dr�gu�a lui ... �i ea nu vine ... �i a�teapt� ... �i ea tot nu vine ... ce-i timpul ? O eternitate. �i când cite�te cineva o carte frumoas� ... mii de tablouri se desf�ur� pe dinaintea ochilor ... ce-i timpul? Un minut. Cine n-a avut vro dat� un roman întreg în minte pentru a c�rui realitate normal� i-ar trebui o via�� întreag� ori o tinere�� întreag�? ... În vis el poate avea într-o singur� noapte via�a întreag� a unui om. �i de ce a unui om? De 6 ce nu a tuturor celor ce se 'nvârtesc împrejurul lui ? �i în cât� vreme ? în �apte ori opt oare. Dar ce-i o tragedie ori o comedie altceva ? �i, într-adev�r, dac� un asemenea op intereseaz�, nici bagi de sam� cât timp a trecut. De lu�m criteriul normalit��ii , am �ters tot esclusivismul unei posibilit��i conven�ionale �i de calup �-am pus în locu-i o alta tot atît de îndrept��it� . Atunci nu mai zicem : numai asta este posibil �i numai a�a e posibil, || ci zicem : Dup� cât ne ajunge capul, a�a e ... dar dracul �tie dac� n-ar putea fi �i de o mie de ori altfel...

— Ce ciudat� idee despre via�� ! — Închipuie�te-�i un manuscript vechi, cu filele unse, într-un col� de sertar ... o comedie, de exemplu. Directorul de teatru, în încurcatur� , d� de el, cite�te ... cite�te ... pocne�te din degete ... ,,Da �tii c� asta-i bun� !" ... �i iat� c� te pomene�ti deodat� pe scen� c-o icoan� vie a vie�ii ... publicul râde , actorii se strâmb� �i toate acestea ca 'nainte ... de o sut� de ani. Atuncea-�i vine-a zice c� ori publicul �i teatrul sunt dep�rta�i cu dou� sute de ani, ori c� piesa este nou�. Unde este timpul ? Când întorci binoclul, [lucrurile] �i se par într-o abnorm� dep�rtare ... Un om n�scut cu binoclul pe nas ar alerga via�a lui toat� dup� nasul lui propriu, ca s�-l ajung�, �i ar fi foarte firesc asta ... Unde este spa�iul ? De aceea când auzim trâmbi�a marilor adev�ruri, cari se prezint� cu atâta con�tiin�� de sine, s� zâmbim �i s� zicem : Vorbe ! vorbe ! vorbe ! S' ascult�m pove�tile, c�ci ele cel pu�in ne fac s� tr�im �i-n via�a altor oameni, s� ne amestec�m visurile �i gândirile noastre cu ale lor ... În ele tr�ie�te Archaeus ... || Poate c� povestea este partea mai frumoas� a vie�ii omene�ti. Cu pove�ti ne leag�n� lumea, cu pove�ti ne adoarme. Ne trezim �i murim cu ele ... Auzit-ai tu vrodat� povestea regelui Tlà ? — Niciodat� .. . Dar a� dori s� �tiu mai întâi cine-i Archaeus ? — Hm ! Cum dracu s� �i-o spun dac� n-ai priceput pân - acuma . M�i b�iete ! Cu toate schimb�rile ce le dore�te un om în persoana sa, totu�i ar vrea s� r�mâie el însu�i ... persoana sa. Am cunoscut oameni ce doreau a fi mai frumo�i (cîte femei !), mai cumin�i (câ�i oameni de stat!), mai geniali (câ�i scriitori !), am cunoscut unii cari aveau dorin�e de Cezar, în cari se gr�m�deau visurile de glorie a lumii întregi . . .dar ei vroiau s� fie tot ei. Cine �i ce este acel el sau eu care-n toate schimb�rile din lume ar dori s� r�mâie tot el ? Acesta este poate tot misterul, toat� enigma vie�ii. Nimic n-ar dori s� aib� din cîte are. Un alt corp, alt� minte, alt� fizionomie, al�i ochi, s� fie altul ... numai s� fie el. Ar voi s� se poat� preface în mii de chipuri, ca un cameleon ... dar s� r�mâie tot el. Abstr�gând de la dorin�a acestei reamintiri , fiecare '�i are dorin�a împlinit�, .. . c�ci este indiferent, pentru cel ce nu voie�te memoria identit��ii , dac�-i el sau nu-i el rege. El este regele, dac� nu face numai aceast� preten�ie s� fie tot el . . .Iat� alt corp, alt� minte, alt� pozi�ie , numai c� nu e�ti tu. Ei, ai priceput ce-i Archaeus ? — Ba nu. Mai pu�in decât oricând . — Nici nu-i u�or de priceput — pentru c�-i etern. �i etern este tot ce este întotdeuna de fa�� .. . în acest moment. Nu ce au fost, c�ci au fost st�ri de lucruri, nu ce va fi, c�ci vor fi iar�i st�ri de lucruri. Ce este. Numai dac� vremea ar sta locului am putea vedea l�murit ce-i etern . .. Numai într-un punct în care s-ar na�te un moratoriu între moarte �i via��, c�ci lumea nu-i decât o vecinic� pl�tire 2 c�tr� via��, o vecinic� încasare din partea mor�ii. �i aceast� împrejurare este mama timpului. F�r� de aceasta, suma celor ce exist� într-adev�r s-ar putea privi peste tot, am �ti ce este netimporal .|| — Ce-mi folosesc mie espunerile acestea când eu tot nu �tiu ce-i Archaeus? — Hm ! E�ti greu la cap. Când gânde�te cineva c� neînsemnata m�rime a corpului omenesc nu st� de fel în raport cu puterea, cu imensitatea voin�ei (gânde�te la Napoleon), cumc� omul e numai prilejul, adesea slab, abia suflat, pentru ni�te patimi cumplite, când gânde�ti cumc� purt�torul acestor patimi poate în orice moment s� devin� o coaj�, ca un vas pe care l-a spart vinul, apoi când vezi c� unul �i acela� princip de via�� încol�e�te în mii de mii de flori din cari cele mai multe se scutur� la drumul jum�tate, pu�ine r�mân , �i aceste pu�ine au în sfâr�it aceea�i soarte, atuncea vezi cumc� fiin�a în om e nemuritoare. E unul �i acela� punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbr�cat de timp �i spa�iu, întreg �i nedesp�r�it, mi�c� cojile, le mân� una 'nspre alta, le p�r�se�te, formeaz� altele nou�, pe când carnea zugr�viturelor sale apare ca o materie, ca un Ahasver al formelor, care face o c�l�torie ce pare vecinic�: — �i este într-adev�r vecinic�. — In fiece om se-ncearc� spiritul Universului, se opinte�te din nou, r�sare ca o nou� raz� din aceea�i ap�, oarecum un nou asalt spre ceruri. Dar r�mâne 'n drum, drept c� în mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cer�itor. Dar ce-i �i ajuta coaja cariului care-a 'ncremenit în lemnul vie�ii? Asaltul e tinere�ea, r�mânerea 'n drum ? decep�iunea, rec�derea animalului p��it — b�trâne�ea si moartea. Oamenii sunt probleme ce �i le pune spiritul universului, vie�ile lor —încerc�ri de deslegare. Chinul îndelungat , vecinica goan� dup� ceva necunoscut nu sam�n� 7 cu aviditatea de a afla r�spunsul unei întreb�ri curioase? — Dar mie mi se pare c� unde-i un problem e totodat� �i deslegarea lui. — Da. Kant. Cei mai mul�i oameni îns� r�mân întreb�ri, uneori comice , alteori neroade, alteori pline de 'n�eles , alteori de�erte. Când v�d nas omenesc, totdeuna-mi vine s� 'ntreb ce caut� nasul iesta 'n lume ?

Cu timpul...

2010-01-22T16:26:43Z

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta; si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni; si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si cu ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. Si, dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca, incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata. Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama, cu timpul, ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti alunga singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua sa faca rau celui ranit, tot restul vietii. Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul, iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul, inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai. Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul, vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul, vei invata ca in fata unui mormant, nu mai are nici un sens sa incerci sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa-i fii prieten. Dar, din pacate, totul se invata doar cu timpul... Jorje Louis Borges

Recunoasterea greselilor...

2010-01-19T15:29:20Z

Pân� nu vei în�elege c� oricine este bun, î�i va fi greu s� g�se�ti bun�tate în tine însu�i sau în al�ii. E�ti obi�nuit s� g�se�ti binele al�turi de r�u. „Acesta e bun, acela e r�u.” A�a arat� modul t�u de a te judeca pe tine �i de a l judeca pe aproapele t�u. El nu î�i va aduce niciodat� pace. Aproapele t�u nu este bun sau r�u - �i nici tu, de altfel. Amândoi sunte�i numai buni. Nu exist� r�u în voi. Po�i crede c� exist� r�u în tine - po�i, de fapt, crede c� exist� prea pu�in sau deloc bine în tine - dar aceasta este o credin�� gre�it�. Atâta vreme cât o vei men�ine, te vei chinui pe tine însu�i sau pe al�ii. Ce vreau s� spun când zic c� exist� numai bine în tine? Aceasta' înseamn�, oare, c� e�ti incapabil de un gând sau de un gest negativ? Fire�te c� nu, altfel nu te-ai afla unde te afli. Lumea ta e un complex de gânduri �i gesturi negative, amestecate cu gânduri �i gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a întunericului �i a luminii, combinate. Totu�i, întreaga lume pe care o tr�ie�ti este alc�tuit� numai din gânduri. Dac� ai putea elimina gândirea negativ� din mintea ta, ai tr�i într-un gen de lume cu totul diferit. Într-o lume în care exist� numai gânduri „bune”, compara�ia este imposibil�. F�r� compara�ie, nu exist� interpretare - deci nu poate exista e�ec, pedeaps�, sacrificiu sau suferin��. Î�i po�i imagina o astfel de lume str�lucitoare, nevinovat�? S-ar putea s� �i se par� straniu c� o astfel de lume poate exista, totu�i ea nu este mai greu de creat decât lumea pe care o locuie�ti! Po�i începe s� creezi aceast� lume nou�, în�elegând c� în tine sau în semenul t�u nu exist� nimic r�u, ci numai bine. Frica de r�u este cea care face „r�ul” s� par� real. Toat� negativitatea se na�te din fric�. Însu�i conceptul de „r�u” este un gând al fricii. Prin urmare, ce altceva mai exist�, pe lâng� bun�tatea ta, care este dreptul t�u câ�tigat prin na�tere? Exist� îndoiala care spune c� nu e�ti bun. Exist� frica. Via�a ta e alc�tuit� din bun�tate asaltat� de îndoial� �i fric�. De câte ori, în decursul unei zile, îndoiala �i frica nu-�i contest� perceperea propriei tale bun�t��i? De câte ori nu-�i contest� ele perceperea bun�t��ii aproapelui t�u? O dat� ce �tii c� îndoiala �i frica opereaz� continuu în cadrul experien�ei tale, le po�i accepta în mod con�tient. Apoi. ele devin, pur �i simplu, parte din dansul con�tientei. „Oh, da, �tiu c� sunt bun. �i ce s-ar întâmpla dac� n-a� fi?” Acest dans are loc în minte. Dialogul se desf�oar� într-un dute-vino continuu. Dar, încetul cu încetul, î�i pierde din tonul osânditor. Treptat, pe m�sur� ce frica este îmbr��i�at�, ea se stinge. Conflictul se �terge din mintea care î�i recunoa�te propria bun�tate. �i, o dat� ce �i-a recunoscut propria bun�tate, ea nu o poate men�ine decât extinzând-o asupra altora. Dac� vezi pe altcineva ca fiind r�u, ai îng�duit îndoielii �i fricii s� se întoarc� în mintea ta. Ceea ce este divin e liber de dualitate �i de orice fel de conflict. Te deschizi c�tre divinitate, atunci când vezi propriul t�u bine �i pe cel al aproapelui t�u ca fiind unul �i acela�i. Divinitatea e întotdeauna împ�rt�it�. Ea nu este niciodat� exclusiv�. Tot ceea ce înseamn� exclusivitate este o pl�smuire a fricii. Tot ceea ce înseamn� judecat� este o pl�smuire a fricii. Numai atunci când respingi r�ul �i accep�i binele vei alunga frica din inima ta. Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi r�u. În cel mai nefericit caz, el este chinuit. În cel mai nefericit caz, îi atac� pe al�ii �i îi învinuie�te pentru chinul s�u. Dar el nu este r�u. Da, chiar atât de adânc trebuie s� mearg� compasiunea ta. Nu exist� fiin�� uman� care s� nu merite iertarea ta. Nu exist� fiin�� uman� care s� nu merite iubirea ta. Tu-�i po�i stabili condi�iile �i justific�rile - dar pe mine ele nu m� p�c�lesc. �i-am spus adev�rul. Nu e în interesul t�u s�-l denaturezi. Dac� �i-e greu s� ier�i �i s� iube�ti pe cineva, spune-o. Nu-l condamna, ca s�-�i justifici propria sl�biciune. Dac� e�ti cuprins de fric�, spune adev�rul. Adev�rul aduce întotdeauna s�n�tate mintal�. Doar cel cuprins de fric� judec� pe altul. Ai trecut tu dincolo de strânsoarea fricii? Dac� nu, atunci recunoa�te-�i frica. Dac� î�i recuno�ti frica, nu îi vei judeca pe ceilal�i, deoarece vei ajunge s� în�elegi c� frica î�i distorsioneaz� întotdeauna percep�ia. Recunoa�te-�i frica �i fii sincer cu tine �i cu ceilal�i. M�rturise�te: „Sunt cuprins de fric� acum �i de aceea nu pot vedea corect.” Renun�� la judec��ile pe care vrei s� le faci, c�ci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a c�rui bun�tate nu o po�i vedea. Încredin�eaz�-mi mie aceste judec��i. Spune adev�rul: „Iisuse, nu-l pot vedea corect pe acest seam�n al meu, deoarece îl judec. Ajut�-m� s� m� dezbar de judec��ile mele �i s� în�eleg ce frici sunt scoase la iveal� în mine de c�tre comportamentul s�u.” Fiecare judecat� pe care o faci despre aproapele t�u v�de�te cu mare precizie ceea ce ur�ti sau nu po�i accepta la tine însu�i. Nu ur�ti pe altcineva, decât în cazul în care î�i aduce aminte de tine însu�i. Iat� de ce, orice încercare de a justifica mânia, frica sau judecata e�ueaz� lamentabil. Este pur �i simplu o tentativ� de a acuza pe altcineva pentru propria ta gre�eal�. O încercare lipsit� de onestitate. De responsabilitate. Ai mijloacele de a pune definitiv cap�t judec��ii, dar înc� mai vrei s-o justifici. De ce? Fiindc� nu-�i po�i recunoa�te gre�eala. Preferi s� suferi, decât s� admi�i c� ai f�cut o gre�eal�. Preferi s� pretinzi c� e�ti perfect, decât s� recuno�ti c�, în cazul �sta, e�ti un înv��cel. Ce orgoliu de neîn�eles! Cum pot lua de mân� pe cineva care, în pofida durerii sale, insist� c� e perfect? Nu te pot ajuta, dac� nu m� la�i s� o fac. A gre�i nu este un lucru atât de îngrozitor. Gre�eala nu te va deposeda de iubire �i de acceptare. Tu a�a crezi, dar asta nu e decât o închipuire. Ceea ce te priveaz� de iubire este insisten�a c� faci ceea ce trebuie, atunci când, de fapt, nu faci. Asta împiedic� interven�ia corectiv�. Încearc�, te rog, s� în�elegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu înseamn� a fi „r�u”, iar a face ceea ce trebuie nu înseamn� a fi „bun”. Fiecare dintre voi va face atât ceea ce trebuie, cât �i ceea ce nu trebuie, de sute de ori în cursul unei singure zile. Î�i spun c� nu po�i num�ra de câte ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata c�l�toriei tale p�mânte�ti. Aceast� lume este o �coal� �i ai venit aici ca s� înve�i. A înv��a înseamn� a face gre�eli �i a le corecta. A înv��a nu înseamn� a face tot timpul ceea ce este bine. Dac� ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi s� vii la �coal�? Fii smerit, prietene. Te afli aici ca înv��cel �i trebuie s� accep�i c� a�a stau lucrurile, dac� e s�-�i însu�e�ti lec�iile pe deplin. Dac� nu recuno�ti c� ai f�cut o gre�eal�, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-�i gre�eala �i corectarea va fi acolo, o dat� cu iertarea. Aceasta e calea pe care �i-am preg�tit-o. Nu încerca s� fii perfect, prietene. Este un �el nepotrivit. Numai cei care aleg s� sufere mult �i din greu doresc s� fie perfec�i. Dore�te, în schimb, s� recuno�ti fiecare gre�eal� pe care o faci - ca s� po�i înv��a din ea. Perfec�iunea vine spontan �i f�r� efort, numai atunci când spui adev�rul, când renun�i la dorin�a de a-i impresiona pe al�ii, când î�i abandonezi falsa mândrie. Cei care cer corec�ia - o vor primi. Nu pentru c� sunt mai buni decât al�ii, ci, pur �i simplu, pentru faptul c� o cer. Nu îi judeca pe cei ce nu sunt gata s�-�i recunoasc� gre�elile. Recunoa�te-le, pur �i simplu, pe ale tale �i d� restul lui Dumnezeu. Împ�rt�e�te altora din experien�a ta, dar nu c�uta s� Ie-o impui, c�ci nu �tii ce nevoi au al�ii �i nu e treaba ta s-o �tii. Aminte�te-�i de ceea ce este bun în aproapele t�u. Aminte�te-�i de ceea ce este bun în tine însu�i. Las� toate fricile �i judec��ile s� se disipeze, acolo unde se ivesc. Recunoa�te-�i gre�elile �i fii tolerant fa�� de gre�elile pe care le fac al�ii. Iat� ce-�i cer eu. E simplu, nu-i a�a? E atât de simplu, încât vei uita mereu. Dar nu fi descurajat. Dac� dorin�a ta pentru pace e puternic�, în cele din urm� îi vei ceda. O dat� ce ai decis c� asta este ceea ce vrei, nu po�i s� nu reu�e�ti s� vii acas�. fragment din "Iubire fara conditii" de Paul Ferrini (preluat http://reikiroman.altervista.org)

Tu esti singura persoana din realitatea ta!

2010-01-14T17:22:17Z

Stiti ca sinteti singura persoana din realitatea voastra? Va vad pe multi mirindu-va in legatura cu ce inseamna aceasta afirmatie. Spunind aceasta, va invat sa lasati sa plece pe toti si tot din realitatea voastra si sa va traiti propria viata. De multe ori va fi foarte greu sa faceti acest lucru, deoarece ati ajuns sa depindeti atit de mult de ceilalti. Exista o apropiere intre persoane; si totusi, aceste persoane se afla acolo pentru invatatura voastra...

      Fiecare persoana ce vine in viata voastra este o oglinda si un invatator. Scopul lor este de a va ajuta sa vedeti aspectele asupra carora mai trebuie sa lucrati. Sa vedeti partile din voi de care incercati sa fugiti. Voi fugiti de multe dintre aceste persoane, si totusi nimeni nu va este inamic! Toti cei ce vin in viata voastra sint aceia care va invata ceva sau oglindesc ceva cu care nu vreti sa va confruntati. Adesea aceste aspecte au avut loc de-a lungul multor incarnari.

       Pentru voi totul pare foarte real, prieteni, familie, dusmani, le puneti nume, si totusi, ei sint doar niste invatatori si oglinzi, si nimic mai mult si sint actorii din piesa voastra pe care ati creat-o inainte de a veni in planul terestru.

       Ce soc pentru multi dintre voi ca sa realizati acest lucru! Acesta este adevarul. Doar cind veti constientiza si realiza acest lucru, doar atunci veti opri procesul de acuzare a altora pentru problemele voastre si veti accepta responsabilitatile propriei vieti indiferent ca sint bune sau rele.

       Nimeni nu este menit sa aiba o viata proasta, nimeni nu este menit sa fie nefericit, voi va creati propria nefericire. Faceti acest lucru deoarece va este frica sa va traiti visele, deoarece analizati deciziile pe care trebuie sa le luati, in loc de a „face” pur si simplu. Evolutia spirituala se refera la indepartarea fricii de a face ceva, se refera la credinta si increderea ca puteti crea propria realitate. Se refera la iubirea de sine in ciuda faptului ca credeti ca altii nu o fac. Amintiti-va, aceia care credeti ca fac acest lucru, sint acolo ca sa oglindeasca pentru voi lipsa voastra de incredere si credinta in voi.

      Indata ce lectia este invatata, persoana nu mai vine in viata voastra, ei se indeparteaza sau voi faceti acest lucru. Nu mai aveti nevoie de ei. Tot ceea ce pare a fi negativ, poate fi schimbat in pozitiv. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa decideti sa schimbati lucrurile si sa fiti determinati si sa nu va lasati sub influenta Sinelui (EGO) a carui singur scop este de a va opri din procesul de inaintare. Spiritualitatea nu are legatura cu a fi religios, sfint sau pios, ci are legatura cu faptul de a fi voi cu adevarat, si doar cind faceti acest lucru, va puteti trai viata in modul in care era stabilit sa o traiti. Cind vedeti persoane in jurul vostru care oglindesc ceva si care sint actori pe scena voastra, atunci lectiile nu par a fi atit de grele, ele devin experiente din care sa invatati, si chiar puteti ride de ele. Cind faceti acest lucru, atunci deveniti cu adevart spirituali.

      Priviti pe toti aceia din viata voastra, ca pe un dar, pentru ca ei asta sint, si cind fac ceva care va supara, intrebati-va de ce simtiti atita suparare. Atunci, veti fi capabili sa vedeti carui aspect trebuie sa-i acordati atentie in viata voastra.

Maitreya.

sursa: www.maitreya-edu.org

1+1=1

2010-01-14T11:03:48Z

"Facem cu to�ii parte din aceea�i existen��. Indiferent pe cine r�ne�ti, în cele din urm� te r�ne�ti pe tine însu�i. Poate c� acum nu î�i dai seama de acest lucru, îns� într-o bun� zi vei în�elege �i î�i vei spune: "Dumnezeule! Acest lucru mi l-am f�cut cu mâna mea." Ai r�nit pe cineva, crezând c� este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existen�a este una singur�, este o unitate cosmic�. Din aceast� în�elegere se ive�te non-violen�a. "